Viata in Romania

Salutare tuturor!
Este prima mea postare, desi am acest cont creat inca de anul trecut. Pot sa spun ca in zilele urmatoare contul meu de blogger implineste un an, deci macar de ziua "lui" sa spun cateva cuvinte.
Pentru cei care se intreaba de ce atat de tarziu?..., cred ca o cauza este lehamitea care ne-a cuprins pe toti; lehamite de cei care ne conduc, de cei care ne mint, de hoti, de criminali, de lenesi si uneori poate chiar de noi... Lehamite de lehamitea noastra.
De cate ori v-ati intrebat: "-Sunt multumit de mine? De ceea ce am realizat pana acum, de ceea ce fac pentru familia mea, pentru tara mea, pentru lumea asta in care traiesc ?!"
Unii dintre noi ne-am obisnuit sa cerem, sa cerem mereu, insa nu oferim nimic, sau aproape nimic. Atitudinea aceasta provine din mentalitatea noastra, iar aceasta mentalitate se schimba foarte greu, si numai in anumite conditii. Una dintre conditionari o reprezinta mediul social in care traim. Interactionam, ne influientam unii pe altii intr-un mod inimaginabil. Greutatile starnesc reactii si comportamente urate in noi, care ne determina sa actionam intr-un mod necivilizat, distant, poate chiar obscen. Si totul se transmite de la un om la celalalt, ca un tavalug, ca o reactie in lant. Devenim mai rai, mai incruntati, mai vicleni. Ne adaptam pentru o viata de salbaticie, ca in jungla, care pe care. Uitam sa mai fim oameni, uitam sa mai fim acei romani de odinioara, cu ospitalitatea noastra proverbiala. Suntem rai, si asta se vede pe strada, in magazine, in cinematografe, pe stadioane... Nu mai avem rabdare, ne preseaza timpul, nu mai stim si nu mai avem timp sa observam o floare, un colt de natura, nu mai stim sa zambim unii la altii si sa ne comportam cu politete. E o goana nebuna existentiala.
Si totusi... Totusi mergem in masa catre tarile vestice, sa spunem catre tarile mai civilizate si mai dezvoltate. Dar nu imprumutam la intoarcere dintre lucrurile bune de acolo. Nu aducem cu noi atitudinea de acolo. Cineva imi povestea odata ca deabia astepta sa intre in tara ca sa scuipe pe jos, pentru ca dincolo nu i se permitea. De ce nu ne respectam unii pe altii?...
Avem nevoie de legi. Legi bune, drepte si restrictive pentru lucrurile nelalocul lor. Dar in acelasi timp avem nevoie de autoritati care sa le puna in aplicare, sa le puna in practica in mod echitabil, si la fel pentru toti. Sa nu mai existe persoane deasupra legii, si nici interpretari subiective sau partinitoare. Dorim o lege ca cea a lui Vlad Tepes, insa adaptata secolului XXI si democratiei. Mai precis dorim efectul pe care l-a avut Vlad Tepes in timpul domniei sale, unde puteai lasa o punga cu galbeni la rascruce de drumuri, si a doua zi o gaseai in acelasi loc. Dorim cinste si oameni capabili, cu dragoste de neam si tara. Oare suna atat de pompos?... Sper ca nu.